- Aş vrea ca Nero, câteodată, Întreaga Romă-n flăcări s-o arunc, Să ardă-n vers cetatea toată Când eu am să mă bucur ca un prunc. M-am săturat de Agrippina, Nu-i place arta, vreau ca s-o desfid Şi numai ea va duce vina Că sunt tiran, adeseori perfid. Eu o iubesc doar pe Poppea (Şi de Octavia m-am săturat), Cu ea-mi voi scrie odiseea Şi-am să domnesc mult timp ca împărat. - E inutil să arzi cetatea Eternă ca şi visul ce ne leagă, Oricât ţi-ar fi de dragă cartea Nu cere celor mulţi să înţeleagă De ce sfidăm cu nepăsare Impuse etichete şi criterii, Noi suntem părţi complementare Şi din nimic am înălţat imperii. Un Cezar şi o Cleopatra, Şi-un crez peren în dragostea aceea (Mai rezistentă decât piatra) Care-a unit bărbatul cu femeia. Ioan Grigoraș & Liliana Trif