ca o sârmă

aud cuvântul cum mă bântuie pe cărările săpate în palmele mamei

azi fumez clipele prin plămănii tăi
sănătos verbul îmi zgârie pielea albită

nu mă dusmăni acceptându-mi iluzia 
am lumea sub piciorul drept si privirea ca o sârmă ghimpată