ar putea fi direct proporţională cu descoperirea propriului panaceu stai lipită de ploaie numărând savant clipele despărţirii de mine picăturile unui potop abia început amintirile puţine dar atât de vii unde dumnezeu a existat cu adevărat a cinat cu noi şi am băut vin din graal amesteci alchimic iubirea încă fierbinte ura vulcanică indiferenţa la zero absolut în creuzetul sufletului rămas neancorat şi taci taci chiar dacă mă auzi strigându-te bătându-ţi în piept chiar dacă simţi genunchii mei rugă sângerând a îndurare pe inima ta criogenată sunt la fel de pierdut iubito sub această ploaie a sfârşitului dar întinde-mi măcar o speranţă prin fascinanta şi ucigătoarea nebunie cine ştie... poate putem să spargem clepsidra cu pietrele aruncate spre noi
sâmbătă, 31 mai 2025