zilele înghesuite pe o plită amăruie au prins gustul de gutuie și te-aștept ca pe o simplă mântuire dragul meu te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu cade floarea de zăpadă pe icoana fără sfinți Doamne, fă să nu mai cadă și pe bunii mei părinți zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai și-am uitat de mine, vai! îmi răsună din biserici gândul neamului străbun îmi răsună o colindă de Crăciun cade floarea de zăpadă pe orașul meu golaș Doamne, fă să nu mai cadă și pe-al neamului oraș zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii prin nămeți și vijelii îi aud și pe copiii fără casă și orfani îi aud ca la priveghiul dintre ani cade floarea de zăpadă peste vocile curate Doamne, fă să nu mai cadă și pe case-abandonate cade floarea de zăpadă peste tine, neamul meu, însă cine să-L mai vadă pe bătrânul Dumnezeu 27 decembrie 2018, Constanța