E-un susur al toamnei grăbite, Sunt nori hotărâți să coboare, Cadența e-o simplă-ntâmplare În pași de culori diferite. Ai mei îți mimează cadența Și picură-n rânduri de dale, Visez că te beau din pocale Și-ți sorb, de prin ploi, existența. Îți iei conștiința umbrelă Și-n stropii striviți de sub tocuri Îmi urlă speranțele-n jocuri Din seri învelite-n dantelă. Oraș cu lumini deformate, Arginții din suflete stranii, Un orb ce privește castanii Și eu cu simțirile toate. Treptat, o cadență din două Se schimbă, dispare treptat, Se pierde și, neașteptat, Mai plouă, mă plouă, te plouă.
sâmbătă, 31 mai 2025