caii

oftează ziua-n pleoapa ce se-nchide 
iar taie noaptea filmul. acum poți 
să uiți mașinăria unde caii 
au obosit de când tot trag la roți 

cu hamuri atârnate încă pleacă 
prin iarba  grea a somnului visând 
în zori se leagă iar în atelaje 
în care alți cai intră rând pe rând 

doar când vreunul uită să se-ntoarcă 
văzduhul i se-așterne ca un drum 
și-n timp ce-aleargă liber se aprinde 
o stea tăcută-n coama lui de fum