Sunt călăreţ pe verbe înspicate Trecând în goana gândului prin viaţă, Mă mai opresc prin sensuri neumblate Să cercetez atent câte-o prefaţă. Mă caut în cuvinte şi în roluri, În ochi de timp, în fiece secundă, Privesc atent cum anii stoluri, stoluri, Ne mistuie şi în neant ne-afundă. Copii trec prin zori în dimineţe Purtând în grai atomii de lumină, Ghiozdanele sunt pline cu poveţe Din vremurile noi ce or să vină. Bătrânii tac, privind la cer cu rugă, Spre veşnicii tot căutând o poartă, În aşteptări sunt tot mereu pe fugă Şi împăcaţi cu sinele din soartă. Doar eu alerg încă prin nori de ceaţă... Un călăreţ pe-un vis, purtând aripe, Aş vrea să port în tolbă încă-o viaţă Să pot să dau frâu liber la ispite, Ca să-mi adun iubirile pierdute Să le pictez pe umbrele din suflet, Şi numai fericirea, pe redute, Să-mi apere izbânzile din umblet. 18.05 2018
sâmbătă, 14 iunie 2025