O clipă mi-aş răpi din timpul meu Ca să călătoresc în viitor, Dar vai! Acolo aş putea uşor Să simt că cel trecut sunt însumi eu! Să fiu trecut în viitor - ce dramă! O stare care fiinţa îmi destramă… Şi-atunci mai bine rămân în prezent, Unde îmbătrânesc frumos şi lent. De fapt, chiar viitoru-n prezent vine, Căci timpul a-nceput să se comprime Şi cred că-i comprimat deja prea mult, Căci şi prezentul parcă e-n trecut… Ce tristă soartă lumea a avut: Şi viitorul nostru a trecut…