*decupaje în mască* nu-mi voi personaliza vibraţia după codul numeric al liniei drepte mi-aş dori să pot întoarce butonul în stânga să poţi vedea că nu tot ce se dezbracă în umbră este virusat de ură jobenul tău e prea mic să-mi cuprindă pădurile săgeata poate fi trasă cu rigla dar traiectoria ei în elipse desface fructele cerului zemoase să-ţi cadă în buză stele umede curburile ispititoare tălpile nu se aliniază fără echivoc unei linii atât de ţepene că poate ucide arcuirea fragilă aripa trasează geometrii atât de stranii că văzduhul începe să erupă note albastre învaţă topirea în arcuş de zâne şi de artere comprimă şi expansionează vertebrele timpului pulsul meu repetă duetul astral până îmblânzeşte ritmul în cheie sol de efemer te rog din izvoare ce-şi strigă bucuria din înalturi glezna îneacă săruturi în păsări din prea multă tandreţe nu îndrepta spre mine degetul care despică tăcerea rănită va striga supernovele mele nu vor dezbrăca exploziv magiile dintre coastele frânte ale abisului doar epigonii lui procust măsoară întind taie obstinaţi cu-o iubire sulfurică eu scap tuturor plaselor poţi să spui „eu decretez” în o mie de limbi în urechea mea pasărea infinitului îmi resetează moleculele doar muzica astrelor brodează ecouri în carne pilat şi-a terminat raţia de apă detergenţii nu pot arde mai tare decât rugurile iar generozitatea augustului e prea diluată chiar dac-ai azvârlit către mine ordin de camuflaj lecţia mea de zbor se poate amâna sau petrece mai adânc de înaltul privirii tale oricum m-ai aduna sau scădea rezultatul final va fi de-o eternitate în plus de-acolo văzduhurile mele îţi voi creşte pe degete ca o buruiană şi vor râde sfidător de albastru radiaţiilor toate
sâmbătă, 31 mai 2025