Noaptea strânsă între stele Vrea să scape, Şi-o lună nefericită Vrea să crape. Pământ plin de aur Veşnic străluceşte, Şi-un vulcan erupe Peste albe creste. Flori se nasc din muguri, Petale păcătoase Şi-un copac păgân, Crengile îşi coase. Păsări cântă şi suspină Un cântec de-amor, Şi cu aripi frânte Se tot pierd în zbor. Râul plin de pietre Fără de cusur, Curge-ncet la vale Cu-n suflet obscur. Câmpul plin de maci Ce privesc în zare, Se topesc pe loc Ca valul prin mare. Marea se înalţă Crudă şi neclară, Apoi se retrage, Veşnică comoară. Vreau la sân s-adorm, Prins într-o căldură, Să sărut tăria Alintată-n gură. Vântul bate-angelic Prin părul tău fin, Cu parfum duios Vreau să ţi-l alin. În braţe-ţi adorm, Un vis cristalin, Şi-ţi sărut o buză Cu miros de crin. Când te văd oftez, Inima-mi vibrează, Vreau să te mângâi Când eşti veşnic trează. Vreau să-ţi spun o şoaptă La ureche cu plăcere, Al meu dor imaculat Petrecând luna de miere. Zefir tu acum îmi eşti Şi o frunză nepătată, În mine să te ascunzi C-o dorinţă adecvată. Eu sunt noapte, tu lumină Şi în braţe te închin, Ne privim în ochi adânc Să trăim amor divin. Aş cânta la un pian Un cântec viu încordat, Tu asculţi fără-ncetare Şi ai sufletu-mpăcat. Marea strânge alge toate, Le sculptează şi le-nvie, Prin nisip comori ascunde În cuiburi cu nostalgie. Noaptea se lasă dusă Şi-nşelată de iubiri, Luna se vrea tot rotundă Şi plină cu amintiri. Totu-i vânt şi furtună grea Am speranţa într-o mână, Sădesc câmpul cel uscat Şi dau vieţii inima arvună.
sâmbătă, 31 mai 2025