La marginea toamnei stau ușile închise,blocate de frunzele ce s-au adunat împrăștiate de vânt, au culori diferite, de la verde arămiu la galben pal, în traficul lor vantul le-a plimbat mereu de colo colo,de cand le-a desprins din coroana unui copac tânăr și înalt cu ramuri pline de verdele frunzelor și florile primăverii. Acum în toamnă copacul pare gol, dar... are rădacini bine-nfipte-n pământ. Dacă n-ai privi desfrunzirea ca pe-o reîntinerire ai avea impresia că toți copacii pot murii în toamnă... Așa este și destinul meu, o stranie întâmplare, în toamnă mă desfrunzesc iar primăvara-nfloresc, nu călătoresc prin viață împovărată, călătoresc să mă descopăr doar nu contabilizez nimic nici fericirea,nici tristețea poate ar trebui să-mi culeg zâmbetele dar...sunt atât de multe... încât renunț.
sâmbătă, 31 mai 2025