Călătorește-mă

- Din mine pleacă stoluri spre nu ştiu care ţară,
Cu aripile-ntinse spre nu ştiu care cer,
În ţara ta, iubite, un strop de primăvară
În inimă păstrează-mi, şi-atunci când vă fi ger,

Călătoreşte-mi gândul c-o milă mai aproape
De soarele ce-aleargă de-o vreme prea grăbit,
Adesea trece munţii, se odihnește-n ape,
Însângerează cerul o clipă-n asfinţit.

Abia-mi aduc aminte că-n cufere de aur
Juram să strângem roade... Să fi trecut de-atunci
Atâtea anotimpuri? Dar, spune-mi, ce tezaur
Ai da ca primăvara să zburde iar prin lunci?

- Călătoresc, iubito, cu tine spre hotarul
Dintre pământ şi ape, dintre cuvânt şi vis,
Tăcerea dintre slove aprinde felinarul,
Condeiul pe hârtie tocmește-un paradis.

De mine,-ntotdeauna, aproape şi departe,
Că ţi-am simţit suflarea pe buze căutând
Originea iubirii, nimic nu ne desparte
Decât o filă albă, primeşte acest rând

Pe care-l scriu la ceasul când soarele dezmiardă
Colinele albastre cu raze aurii
Să simţi vibrând iubirea pe fiecare coardă
A trupului tău firav. Tributu’-l voi plăti.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș