Uscat e pământul fără dâre adânci când paşii-s uitaţi de seminţe... degeaba vântul împrăştie ploi când nisipul doar curge (cuvinte) prin noi... încuiat e şi cerul fără urme de zbor când răbdarea nu-i prinsă de aripi, iar timpul încremenit fără sens nu-şi aminteşte să treacă... secundele curg sacadat reflectări ce leagă ca marea nisipul de mal... nu timpul trece, ci înţelesurile ne fac pe noi să trecem prin el, călători de cuvinte prinse-n sensuri adânci prin istorii de vremi... Drum după drum, îmţeles cu înţeles, mereu trecători însetaţi de credinţă-n culori... căci numai cu rost de culoare curcubeul poate fi cu adevărat sărbătoare!
sâmbătă, 31 mai 2025