Nu vezi un pom,nu vezi un ochi de apă Doar cerul sus,mari de nisipuri jos De sete,visul ofilit se crapă Nu-i drum de-ntors,e ochiul somnoros. Unde să fugi?Domnește-n jur tăcerea Viclene stele- aruncă cu săgeți Alergi întruna către nicăierea Prin bezna care naște dimineți. Și mergi...și curg izvoarele de lacrimi Pe care le aduni într-un burduf Din care bei adesea când te clatini Și-ți dau răcoare-n marele zăduf. Cu cine să te cerți?Cu gândul sterp? Cu nalucirea umbrelor fugare? Tot însetat ai fi precum un cerb Tot n-ai află o umbră de salvare. Cu fruntea cufundată în nisip Te faci mai mic decât un bob de aer Vezi umbră morții ,vezi sinitru-i chip Cum fără milă-ți fură al vieții caer. Și nici un glas...și nici o mângâiere Doar crugul cerului ce-n piept îl porți Și tot ce ai, suprema ta avere E candela -nvierii dintre morți.
sâmbătă, 31 mai 2025