Și se făcea că pleci, dar nu plecai, Ci doar te-ndepărtai, plutind ușor, Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai Și îți era … nu drumul tău de dor, Nu cel pe care ai fi vrut s-alergi – Era un drum străin, amăgitor, Dar tu mergeai, continuai să mergi Prin visul meu, pășind pe amintiri Și încercând cu pașii să le ștergi. Nu-ți mai vedeam tăcutele priviri În visul ce îmi devenea coșmar Când pașii tăi pluteau spre amăgiri. Ningea cu stele-n haosul amar, Cu stele reci, iar tu … tu îmi erai Aproape de al Raiului hotar Când se făcea că pleci, dar nu plecai.
sâmbătă, 31 mai 2025