Mă retrag într-un exil, Până-n luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Şi să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască – Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur Şi în zborul unui flutur, Când aripa mea i-o flutur. Mă retrag pe cer, în nor, Până-n luna lui Cuptor, Să mă-ntrec în carul mare Cu cel mic, dar nu ştiu care – Amândouă, două care. Mă retrag în calendar, Până-n luna lui Gustar, Să-mi pun stelele podoabă, Să-mi fii rob, eu să-ţi fiu roabă – ; Cerul cară stele-n roabă. Din septembre în decembre, Zile-mi înfloresc pe membre Şi te-aştept; ai vrea să-mi fii Pentru noapte, pentru zi, Felinarul nostru? Zi! Trece anul, treci şi tu. Între noi e da şi nu. De la geam văd cum apare Valul mării, cât mai mare, Ce se varsă iar în mare. Şi e frig, e iarnă grea, Gerul crapă-n fulgi de nea, Înăuntru-mi tot mă doare, Gândul către tine-mi sare Şi pe rană îmi pun sare. Plouă des, plouă mărunt; Luna martie,-n pământ, Udă floarea de bujor Din obrajii care dor De singurătăţi şi dor... 3 septembrie 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025