Canalul

Lângă CAP, mai sus de sat
Brăzda pământul un canal.
Bunicii noştri l-au săpat,
N-avea amonte, nici aval.

Cu apă să fi fost umplut
Nu-mi amintesc să-l fi văzut,
Dar oamenii veneau buluc
S-aducă vite la păscut.

Desculță tu, desculț şi eu
Cu răni julite în genunchi
Ne tăvăleam sub curcubeu
Îmbrățişând un nuc de trunchi.

Să adunăm ne trimiteau
Pelin în traistele de iută,
Dar nouă-n ochi ne străluceau
Gândaci în coaja lor urâtă.

Prin valuri de hățişuri verzi
Ne ascundeam când vreo mătuşă
Trecea-n toiag către amiezi
În spate cu o ulceluşă.

Pe deget ți-am înfăşurat
O floare roz dintr-un ciulin,
Iar zâmbetul ți-a fost furat
Precum Gavroche-ul orfelin.

Când ne certam, nărod fiind,
Puneam toți guşterii din luncă
Să scoată limba, plini de jind
Ascunşi, ca laşii, în verduncă.

Obrazul ți l-am mângâiat
De semăna cu o cicoare;
N-ai plans şi nici n-ai tremurat.
Da' ce, urzica nu e şi ea floare?

Te-am scuturat într-un cuprins
Punându-mi mâna drept căluş.
A nins în miez de vară stins
Cu fulgi din flori de corcoduş.