- Când mă gândesc la frigul de afară, La stelele cu chip de porțelan, Nu înțeleg de ce aștept în gară Rapidul ce oprește într-un an Doar într-un loc neînsemnat pe hartă, Cu felinare sparte și-un peron Pe care rătăceai tu altădată Cu rochia turcoaz pe sub palton. Stau și mă mir cât e de scurtă halta Pe care-o faci în zori la poarta mea... Când să mi-aleg penelul, s-ascut dalta Să desenez pe tren adresa ta? - Tu vezi, iubire, se contractă timpul Dar am rămas acolo pe peron Îmbrăţişaţi la fel ca-n anotimpul Primei iubiri. Al rochiei cordon Mă ţine-n visu-acesta prizonieră La fel de delicat ca braţul tău, Acest spectacol e o premieră... Ai vreun regret? Îmi spui că-ţi pare rău? Adu-mi un argument care susţine Sincopa dintre straniu şi firesc Şi-atunci când nu-ţi mai aminteşti de mine, Învaţă-mă să supravieţuiesc! Ioan Grigoraș & Liliana Trif