Când bați cu tocu-n poarta unui gând

- Pe malul plin cu sălcii aprind torța
Și răsucesc o filă din destin,
Din primăvară mă atrage forța
Unui sărut cu chipul bizantin.

Privesc spre lac, doar fulgii mici aleargă
În noapte, printre licurici ce plâng,
Pe apă se așterne câte-o șargă
Când bați cu tocu-n poarta unui gând.

Te strig, să ne jucăm puțin cu focul,
Tu rătăcești pe coama unui grind,
Cauți în palma viselor norocul -
Oprește-te un veac să te colind!

- Alunecă-nserarea peste ziduri
Şi ninge cu-nceputuri de poveşti,
A-mbătrânit minutul, are riduri
Şi timpul mă întreabă unde eşti...

Prin care lumi te-ai rătăcit şi unde
Să îţi trimit răvaş pe-un fulg de nea?
Nu ştiu, iubite, tu mai poţi ascunde
La piept un strop din primăvara mea?

Colindători pe drumuri neumblate,
O să petrecem anul aşteptând
Să ne-alintăm cu vise glazurate
Ce bat cu tocu-n poarta unui gând.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif