Când crezi că pierzi...

Prin trecerea cea oarbă spre galaxii pierdute
Noi rupem file albe din zilele cernute.
Nedumeriți, bezmetici de- atâta-ncrâncenare
Noi dizolvăm prezentul în clipe oarecare.

Un rând, un vers, o frază, mai scrie indignat
De- atâta nepăsare, poetul răsculat
Și-n nopți ce ard creații, un rătăcit prin stele
Mai rupe câte- o filă din cartea cu obiele.

Mâzgălituri și pete de încercări deșarte
Schimonosesc în pagini cuvinte chinuite
Și filele din viață ucise de un foarfec
Se umplu de cuvinte strânse în vers cu farmec.

Atunci când crezi că pierzi și nu mai e speranță
Se-ntâmplă o minune și-ncepi o altă viață!