Când în jur sunt ramuri goale

Când în jur sunt ramuri goale

Pe covorul alb răsar
doar brânduşe înflorite,
primăverii-n şal sortite
de-un vremelnic mătăsar.

Movul delicat şi moale,
creşte ca o reverie
pe zăpada alburie,
când în jur sunt ramuri goale.

De ai sufletu-ngheţat,
dă-i tăcerea dintr-o floare,
din brânduşe ia culoare,
nu-l mai ţine ferecat!

Lasă-i un moment de pace,
să pătrundă-ncetişor
prin privire, curgător,
inima cu flori să-mbrace!