Când însuși glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blând însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Resai din umbra vremilor încoace Ca să te văd venind ... ca-n vis, așa vii! Cobori încet... aproape, mai aproape, Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față, A ta iubire c'um suspin arat-o, Cu geana ta m-antinge pe pleope Să simt fiorii stringerii în brațe, Pe veci perduto, vecinic adorato!
