Petale cad peste albastrul unui cer al neimplinirii Uitat adanc in pleopele inchise peste veac Ce poate un biet inger sa-i ceara nemuririi Cand buzele ingemanate cu soarele, ii tac. Cand luna cea greoaie se apleaca peste valuri Cu razele-i avide de suflet si de spleen Toti zeii de cuvinte incremeniti in aur Renasc peste pamantul impodobit cu spini. Vapaia unui suflet isi arde visatorul Secand margeanul apei,umpland clipa de dor Iar orele salbatic isi torc gemand fuiorul Rotind peste adancuri un nufar calator.
sâmbătă, 31 mai 2025