Când marea...

Când marea-ți va îngenunchia asemeni unui cavaler
Sub tălpi de nisip cu miros de scoici 
Îți va aduce ecou de păsări marine
Și-ți va cânta o melodie pudrată cu praf de tânguire.
Când marea se va juca cu soarele lui septembrie
Și se va ascunde în năvodul pescarilor
Tu să știi că nu va dori decât să-ți șoptească
Că viața e un joc înspumat
Iar fiecare își construiește aici
Nu castele de nisip, ci propriile reguli
După care să se ghideze în propriul labirint
Chiar dacă deseori îi va deranja pe cei din jur...