Când nopţile au felinare sparte

- Alină-mi setea care mă frământă
De zile-n şir, în nopţi fierbinţi şi lungi,
Când numai stelele pe boltă cântă,
Iar tu nu vii, iubito, să-mi alungi

Canicula din piept... Trei stropi de rouă,
Adu-mi spre ziuă, sufletul, puţin,
Să-l răcorească, când e lună nouă,
Că anul ăsta trece ca un chin,

Aproape-n vis şi totuşi ne desparte
Doar un cuvânt cu litere de foc
Şi nopţile cu felinare sparte
Când mă gândesc că timpul stă pe loc.

- Eu voi veni cu ploile iubirii
Să-ţi umezesc pământul secetos,
Din lutul tău şi eu sunt plămădită
Cu secole ’nainte de Hristos.

Pe lună sunt geloasă, blestemata,
Că-ţi ţine companie nopţi la rând,
Pătrunde în alcovul tău şi gata.
Eu nu te am decât din când în când...

Nu stropi de rouă-ţi răcoresc făptura,
Ci lacrimi inocente, amărui,
Când gura mea de foc ţi-atinge gura,
Să nu te plângi, tacit să te supui!

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif