Când nu ştiam ce e Iubirea

Când nu ştiam ce e Iubirea

Când nu ştiam ce e Iubirea
Şi-a ei mireasmă salvatoare
Prin cea mai sfântă lucrare
Ca să-mi dea neprihănirea...
Nu-nţelegeam, că izbăvirea
Din păcat este-un dar mare
Ce mi se-acordă ca favoare.

Adeseori mă-ndreptăţeam
Prin ale mele fapte proprii -
Şi nu puteam să mă apropii
De harul ce nu-l cunoşteam
Şi care nu-l prea-nţelegeam,
Că omul numai prin credinţă
În Domnu-avea-va biruinţă.

Când nu ştiam ce e Iubirea
Şi-a ei putere în schimbare
Din a păcatului... prinsoare
Ce-a semănat nenorocirea...
Nu-nţelegeam neprihănirea
Cum omului, -i va fi salvare
Şi i se-acordă... ca favoare.

Prin Duhul Sfânt, - stăruitor
Am înţeles, cum mântuirea
Ne-a rezolvat compătimirea,
Căci harul sfânt şi salvator
E dat de Domnul...- tuturor,
Chiar celor ce nu ştiu Iubirea
Cum ea le-a adus mântuirea.

Flavius Laurian Duverna