Când o femeie te iubește

Al meu drag, m-ascultă,

Înaripată nu-i, cu zbor d-așa frumos,
Cum cel pe care al ei amor te poartă,
Nici lumesc e simțământ, mai copios,
Gândul de la tine, vreodată să abată!

Suprema-i dăruire, cu ce te-a mirui,
Perpetuă s-o știi, căci nu s-a nărui.
Cu ochii ți-a vorbi, cu gura te-a privi,
Și l-a ta poruncă, lumea `și-a strivi.

În ea vor ricoșa ce suferinți te-ajung,
Ca o diademă, te-a așeza în frunte.
Pe valul stăruinței, anevoios și lung,
Din a ei tărie-a lua, iar să te avânte.

Doar tu-ai putea din roade să-i culegi,
Pe-a trupului glazură, idei ca să le-alergi.
Doar tu-ai putea și rătăcirii să n-o pierzi,
Pe-nălțimile tăioase stând, ca să o vezi.

Când o femeie te iubește