Când plânge o vioară Pe Balada Lui Porumbescu Plâng și eu Căci struna ei mă înfioară și gândurile mele zboară la vremurile de odinioară mereu, mereu. Mi aduc aminte de măicuța care cu drag mă dojenea de tatăl meu, de potecuta pe care el cu dor, pășea. Mi aduc aminte de bunicii care atâta m au iubit de florile de tei, de nucii care de mult au ruginit. Mi aduc aminte ulicioara pe care n joacă, alergam și mi amintesc cu drag de seara în care n basme, adormeam. Mi aduc aminte râul iute care la vale se zorea și mi amintesc acum cum, uite se trece însăși viața mea.
sâmbătă, 31 mai 2025