E târziu şi plouă-ncet Iar pe-acoperiş, discret, Se aude-n ropot ploaia Care-a stins încet văpaia Soarelui ce-a stralucit, Frunza verde-a răsucit... Plouă cu-amintiri frumoase Prin cristale ude trase, Se duc spre inima mea Care-n ritmul dulce bea, Readusă în simţire, Clipe strânse în iubire! Aer cu parfum curat, Picăturile-au spălat Şi-n mirosul pur, natura, Curăţată ca pictura Ce este nepreţuită, Udă, se lasă iubită! Acum inima e-o floare, Ploaia i-a dat o savoare De natură răsfăţată Şi de ea îmbrăţişată! La geam, ploaia parfumează, Floarea-n amintiri vibrează!