Când te-am văzut

Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.	
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.

C-un simţ arid, avid cerşeam să plouă,
Conturul ud - abise sculpturale -
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nţepenească-n lumi imateriale.

Stârneai un vânt cu tonuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila chemare...				

La baza scării, gânduri când se-adună,
Privirea ta căzu, inoportună :				
La ce te-aştepţi ?  Nimic nu-i nou sub soare!

(Din vol. Confesiuni pentru două generații)