Când vii..

Când vii, neliniştea mă bântuie duios
şi trec prin mine, volţi şi amperi;
ca oricărui muritor cu nume frumos,
sarutările, tu, mi le numeri.

Când vii, eu sunt aprins de tăcere
şi ard pe-un rug de aşteptare;
mă chinuie un mare foc ce piere
şi-l simt, pe sânii tai cum moare.

Când vii, cu raiul tau de plăcere,
mi se umple viaţa de fiori,
şi tot uit, de tristeţe şi de himere,
când cu tine mă înfăşori.