Îmi îndrept iar ochii către tine, Chipul tău mă scufundă-n mare, Alungă gândul blestemat acelora, Ce-au venit în viața mea cu jale Și mă alină c-o schimbare De dragoste eternă-n valea lumii, Încărcată cu puteri amețitoare, Ce trec astăzi pe lângă soare, Ca să-mi întorc de la cer privirea, Undeva unde stă ascunsă nemurirea, Să pot vedea ce-i măreț și drept Și să iubesc pe omul înțelept. Acolo unde ajunge ziua la noapte, Dispar iubirile murdare din șoapte, Atunci va veni și nemurirea, Ce-alungă teama, răzvrătirea, Norii-și distrug negriciunea, Iar îngerii-și coboară privirea, În loc de pace fără minciună, Unde-i comoara iubirii ascunsă Și chiar dacă-i frig sau urât afară, Îngerii vin și demonii omoară Și-mpart iubirea-n ruga de seară, Unde multe cântece duioase ascultam Și-n inimă iubirea puternică o purtam.