Cândva

am uitat să aduc bunicilor acea fericire lăsată pe ulița satului 
n-am realizat ce ușor mă purta pașii 
si că pe drum am pierdut o parte din mine 
am vrut să mă-ntorc uitând de eșec 
dar unii au săpat șanțuri înconjurate de garduri și spini uriași 
pădurile tăiate și Izvoarele otrăvite 
pe marginea drumului teiul ardea și pe când 
încercam să mă salvez 
alergând am scăpat jurnalul mamei 
în care avem
singura poză cu ea
singura poză cu el 

poza cu mine
cândva