Cândva arborii aveau ochi, Pot să jur, Știu sigur Că vedeam când eram arbore, Îmi amintesc că mă mirau Ciudatele aripi ale păsărilor Care-mi treceau pe dinainte, Dar dacă păsările bănuiau Ochii mei, Asta nu îmi mai aduc aminte. Caut zadarnic ochii arborilor acum. Poate nu-i văd Pentru că arbore nu mai sunt, Sau poate-au coborât pe rădăcini În pământ, Sau poate, Cine știe, Mi s-a părut numai mie Și arborii sunt orbi dintru-nceput... Dar atunci de ce Când trec de ei aproape Simt cum Mă urmăresc cu privirile, Într-un fel cunoscut, De ce, când foșnesc și clipesc Din miile lor de pleoape, Îmi vine să strig - Ce-ați văzut?...
sâmbătă, 19 aprilie 2025