S-au topit şosele de-atâta dogoare, aerul încins s-a ionizat demult; izvoarele văilor au secat sub zare, peste sate dansează un mister ocult. Pomii sângerează de urgia verii, iar fântânile scârţâie de sete; tinereţea mea hăituită de mizerii se scaldă-n lumină, fără regrete.