Cântă-mi iubirea Mă-mbracă-n speranțe și cântă-mi iubirea, Iubitul-ascultă-mi privirea, timid, Mă-ntreb oare ce ne oprește vorbirea, Când marea iubire ne cere avid? Că eu mă trezesc de-odată cu luna, Când cerul coboară în visul cu noi, Când inima-ți cântă cu dorul întruna În gândul ce crește ca dragostea-n doi. Iubirea e astăzi fierbinte ca mine, Iar versul e sfânt și ne prinde ușor Cu-aceeași candoare în care cu tine, Eu scriu poezia în versuri de-amor. Cuvintele triste le zvârl prin ferestre Și-n rânduri le sting prin gândul stingher Că arderea firii din spirit ne crește Când pulberi de stele coboară din cer. Durerea tăcerii o lună va stinge, Prea plinul trăirii să-l scriem în doi Și lacrima zăzii în mare se frânge Hai vino, dă-mi mâna să fim amândoi. Că azi infinitul ne-ntoarce acasă Iubirea din vis îi e veșnic popas, Iar clipa durerii rămâne întoarsă, Se pierde-n tăcere și-i spun: Bun rămas.
sâmbătă, 31 mai 2025