Cântec

Domnului Caragiale

Pământul e rotund, se ştie, 
Şi-s vechi şi nouă, toate cele,
Şi, mi se pare, oare, mie,
Ori viaţa-i ca un dans de Iele?

Se-nvârte fusu-n mâna sorţii
Şi, ce a fost, se-ntoarce-ndat’.
N-au dispărut mojicii, hoţii,
Nici prinţii care-au fost odat’.

Ei poartă straie noi, fireşte,
Şi-au un jargon frumos de pică,
Dar, în străfunduri străluceşte
Eternul moft, monşer Mitică.

Nea Nae, hâtru, ne surâde
Prin vremuri, ridicând monoclul:
- Hai, naţiune, râde, râde!
Cortina sus! Să-nceapă jocul!