CÂNTEC Un cântec e toată iubirea din mine Ce sună lumină pe note de dor Şi simt portativul arzând orbitor Sub cheia de sol în trupuri aldine. Un cântec e viaţa ce-o dă Dumnezeu Prin pântecul mamei purtat cu mândrie, Şi fără de cântec e viaţa pustie Iar drumul spre stele e greu, tare greu! Să nu ratăm note, greşelile noastre Pot face din doină un cântec de jale. Podeşte-mi spre tine cu note o cale Iar eu lângă ele pun păsări măiestre Să-ţi apere somnul cu cântecul lor. Mă-ncearcănă tobe şi totul vibrează Pe cântecul vieţii unii nu mai dansează, Sunt doar amintiri cu iz de folclor. Şi totuşi e viaţa un cântec celest Ce pare finit dar renaşte mereu. În opera lumii un rol am şi eu Şi-ncerc să mi-l joc şi demn şi onest. Un cântec de viaţă-i un cântec frumos Şi doar ascultându-l ciudat mă-nfior! De ce să-ncerc Doamne să fiu dirijor Când cel răstignit a fost Domnul Cristos? Orchestra din jur îşi continuă cântul. Ascult şi-mi îndrept către margine gândul.
sâmbătă, 31 mai 2025