Pe fluviul sângelui din trupul meu Cascada jertfei Tale, ne-ncetat, Îşi toarnă valul Până-nspre malul Inimii mele ce a însetat. Şi parc-aud în greul meu timpan Cum cuiele-Ţi băteau în Sfânta Palmă - Cântec de toacă, Mă cheamă, parcă, La Cruce, unde Viaţa lanţu-l sfarmă! Iar cântu-acesta-şi cheamă înapoi Pe toţi acei ce vor să Îl asculte - Mulţi Îl simţim, Cântec divin, Căci binecuvântările-i sunt multe! În codul meu genetic ai lăsat Nu doar păcatul strămoşesc să zbiară, Ci şi să cânte Un Duh ce sfânt e Şi-n mine-a fost chiar mai de odinioară. E ca o pace-n vreme de război, Un ochi de linişte într-o tornadă... E peste lume Şi cu-a’ lui strune Coboară-n fiinţa noastră şi-o dezmiardă. Un susur trist şi vesel de izvor Ce nesecat îşi naşte veşnic cântul, Eu simt mereu În suflul meu Şi îţi respir cu dragoste Cuvântul!
sâmbătă, 31 mai 2025