prin ape vii de fluviu ori de iaz ne bălăcim stropindu-ne în joacă lăsând deoparte orișice necaz ce-ar vrea împreunarea s-o desfacă înstrăinării nu-i facem pe plac singurătății nu-i cântăm osana îmbrățișarea-n taină ne e leac pentru dureri ce izvodesc din rana condiției umane limitate și vorbelor ce ies necugetate din guri obișnuite cu riposta reflexă de-apărare-n tot ce fost-a în viața noastră până de curând când ne-ascundeam de lume cugetând că e mai bine singuri și ascetici la adăpost de oamenii bezmetici ce-și iau ideile prea-n serios dorind tot ce le pare lor frumos să fie regulă a tuturora - dar noi privim acum spre aurora în care dragostea ne e lumină și ne vedem ca ramuri din tulpină de pom al vieții unde heruvimii ne-au altoit în numele Treimii și-au dat poruncă-ntregii omeniri să ia exemplul gingașei iubiri ce dincolo de orice contingență trăiește din priviri și din prezență a gândului ce nu știe hotare și înconjoară munți și văi și mare spre a-și găsi odihna-ntotdeauna când eu și tu în ambii suntem una.
sâmbătă, 31 mai 2025