Cântec de doi

Vine mândra la fântână
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Cu vădruţa într-o mână
Tra-lai – lai-lai-la.

-Vin bădiţă, vin bădiţă
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Să-mi deschizi a ta portiţă.
Tra-lai – lai-lai-la.

-Am deschis mândră portiţa
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Ca să îţi sărut guriţa
Tra-lai – lai-lai-la.

-Vin bădiţă altădată
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Când ai poarta descuiată
Tra-lai – lai-lai-la.

-Vino mândră când doreşti
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Descuiată o găseşti
Tra-lai – lai-lai-la.

-Vin bădiţă, vin acum
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Vin bădiţă, sunt pe drum
Tra-lai – lai-lai-la.

-A venit mândruţa mea
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Dorind apă ca să bea
Tra-lai – lai-lai-la.

-Am venit dragă bădiţă
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Că mi-e sete de guriţă
Tra-lai – lai-lai-la.

-Mândruţa m-a sărutat
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Şi fântâna a secat
Tra-lai – lai-lai-la.

-Vin bădiţă şi-atădată
Tra-la-lai-la... trai-la-la.
Când voi fi iar însetată
Tra-lai – lai-lai-la.

(Sfârşit)