Gloria in care exist si existi Atat de mult la tihna viseaza! Bucuroasa in ochii tai mari si tristi Inima mea s-a retras, pe vremuri viteaza. Glasul sangelui meu cu glasul sangelui tau nuntind Alcatuiesc cantarea cea mai mareata. Binemirositor, soarele parului tau proaspat ca un colind, Iata ca numai ei, rodnic, inviaza pustiul pernei de gheata. Gura si ochii si sanii tai -imi apartin, Ale mele sunt toate si pe nimic nu le-as schimba! Bogat, pe degetul tau, numai el mi-e strain: Inelul pe care l-as smulge si l-as azvarli ca, de pe tine, rochia ta. Gratioasa, nimeni in stare n-ar fi de pe faptura ta Alunga mainile mele, dorul lor tie incredintat, Bucuria fierbinte a lor, cum nimeni n-ar putea Izgoni de pe bucata de paine mainile unui copil indelung infometat. Gadine, fiare salbatice, s-au perindat ori s-au cuibarit pe-aci, Albastrul din ochi scormonindu-mi-l, profanand Voronetul din ei, gatuind clopotul pe care azi il ascult. Bejenii de cuvinte s-au perindat si-ai venit tu intr-o zi Icoanele cele stravechi Zugravindu-le iarasi Cum au fost de demult. Gresit a fost, poate, chiar locul in care Domnul A zidit falnicii Carpati in mijlocul vrajbei fratesti, Barbarilor a gresit dandu-le pe pamant pruncii si somnul. Iar nu a gresit, nu a gresit asezand frumusetea intreaga in fiinta ta care esti. Granita nu exista in calea iubirii, nici timp marginit! Adevarat, adevarat ce spune gura de sarut sangeranda, adevarat ce spune cartea, Binecuvantand dorul ce sufletul ne-a innoit, Iubito: „Aceasta clipa a noastra dureaza mai mult decat dureaza la altii moartea". Galesa pururi! Noaptea, fiind de iubire cosita, in zori rasarind ca otava, Albastra fereastra luminatoare deschisa catre sufletul meu intunecat uneori ca un nor, Biruitoare pururi, tu, asupra deznadejdii mele -numai atunci, frumoaso, inceta-va Iubirea noastra cand lumea va sfarsi pe Pamant, dar si atunci regasi-ne-vom in ceruri, in vesnicia lor.
joi, 17 iulie 2025