răsfaţă-mă iubirea mea e toamna ca o rană adâncă trage peste sufletele noastre catifeaua verde a anotimpului de care mi-e dor înveleşte-mă şi murmură un cântec de leagăn mai ţine-mi o clipă mâna în mâna ta să-mi amintesc momentul când mi-ai pus pecetea buzelor pe linia destinului a ta şi a nimănui a unei nopţi cu ploi nesfârşite pe care o împart mereu la doi când insomniile mă răvăşesc voi adormi târziu în braţele tale ca în leagănul vieţii *** ating sfârcul poamelor coapte cu buzele aprinse de toamnă uneori fierbinți ca fructul interzis după care tânjesc din primăvară alteori colorate de aroma strugurilor copți ce mă îmbată cu fiecare parte din tine și te alint ca pe claviatura lui vivaldi să-mi transformi degetele în toamnă lasă palmele noastre să se-atingă linia destinului să curgă până-n inima magnoliei fluviul tumultos a sărutat în sfârșit golful brațelor tale departe de țărmuri să-mpărțim căluții de mare amândoi în nopțile când steaua polară se-mbracă cu fulgi de nea leagă-mi visele de gleznă să adorm numărându-ți luceferii din talpă murmurând un cântec astral de leagăn liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025