Ţară-avem şi noi sub soare, Şi-o râvnesc duşmani destui, Dar prin vremi asupritoare N-am lăsat-o nimănui. E bogată, zici! vezi bine, E bogată, căci în ea Multe inimi sunt, străine, Şi-i frumoasă, că-i a mea. Dacă-i mică, nu-i de-ocară, Căci viteji în ea mai sânt, Şi-apoi şi la noi în ţară Creşte fierul din pământ: Când voim, îl ştim culege, Ştim cum să izbim cu el Când duşmani lipsiţi de lege Vin spre noi cu gând mişel. Steag avem şi noi, străine, Şi-l iubim cu jurământ. Ziua răului când vine, Ce frumos se zbate-n vânt! E frumos şi steagul vostru, Dar pe-al nostru de-l privesc Tot mai mândru este-al nostru, Şi mai sfânt, că-i românesc. Rupt de-asprimile furtunii Răscolite de duşmani L-au purtat cinstit străbunii Prin atât amar de ani. De ne cheamă azi la moarte, Veseli mergem la război: Să dea Domnul să ni-l poarte Şi nepoţii tot ca noi! Ştim şi noi o lege sfântă, Şi de-un veac de ani acum Stăm cu ochii tot spre ţintă, Mergem tot pe-acelaşi drum. Pentru sfânta lege-a crucii, Pentru limba ce-o vorbim: Ce de-oţel pe săbii lucii Pus-am noi de când trăim! Ştie Dumnezeu de-i bine Ori de facem vrun păcat Dar noi ştim c-aşa e bine Să ţinem ce-am apucat. Pentru lege, pentru limbă, Noi cu gura prindem foc: Numai vântul se tot schimbă, Însă munţii stau pe loc. Sunt şi neamuri mai cu nume, Mai vestite la război; Or fi multe poate-n lume, Câte n-au ajuns la noi. Dar noi ştim ce ne-nvăţară Cei ce-au fost, şi când rostim Vorba sfântă neam şi ţară Noi, străine, tresărim. Pentru cel ce ne iubeşte, Tot ce-avem noi dăm cu drag, Dar când neamul ni-l huleşte Şi vrăjmaş ne vine-n prag, Mii de oşti cu el s-aducă: Noi suntem români destui Când de piept cu noi s-apucă, Aibă-l ceru-n mila lui!
sâmbătă, 19 aprilie 2025