Cântec pentru rana din vis

Plouă febril a tine, a spaimă și a gol
Cu zeii  toți de humă prelinși pe anii mei
Aud cum urlă timpul mărșăluind domol
Și cum desface ora-n secunde fară chei 

E-o geană de zăpadă sub cetină în gând
Și cerbii tăi mă poartă pe crupă maiestuos
Orice pretext mi-e cântec și te întreb plângând:
Ai mai trăit vreodată ceva așa frumos ? 

Se laudă mirenii că mi-au săpat mormânt
Lichenii dorm sub lespezi de slove ce-au deschis
Și tolba de durere purtată de cuvânt 
Și ochii mei albaștri  și rana ta din vis