Ne-ntrecut este Ardealul În izvoare și-n povești Peste casă iată malul Pe brațe tu să-l primești Căci Ardealu i-un destin Peste ape și-un izvor E un cântec mai deplin Ce-ți absoarbe al tău dor Pus în cumpăna albastră E un strigăt înspre stele Aici în viața noastră Să te astâmperi azi din ele Nu-i nimic fără lumină Nu-i nici zbor acum spre nori În mireasma ta senină Ce-ți deșteapt-ai tăi fiori Iat-Ardealul cum privește De la Cluj de la Brașov Și cu picuri zugrăvește Ce-i curat și ce e mov Plasma vie a-nțelepciunii Este vie în Ardeal Și-i lansează acum pe unii Ce n-au chipul stins și pal Ce frumos Ardealul este Munți și dealuri și câmpii E cusut ca o poveste Și un salt spre veșnicii Precum este o cetate Chiar Bălcescu l-a văzut Un tezaur de departe Și-un onix necunoscut Sunt izvoare de lumină Și de pași și de priviri Legat astăzi să te țină Să te scalzi în amintiri Bistrița și Satu-Mare Șighișoara și Arad Bat a vremii noi frunzare Și la Cluj iată le ard Stele cad și vin iar stele Tot Ardealu să-l îmbrace Tu să ai lumini din ele Să trăiești cu Domnu-n pace Azi noapte 7-octombrie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025