Suntem liberi! Suntem liberi! Să supunem elementele doar cu o mantră a iubirii! Suntem unici! Suntem unici! Universul se învârte pe orbita inimii noastre, n-ar exista nicio stea fără privirea noastră, n-ar exista nciiun zbor fără dorurile noastre. Stelele zburătoare se nasc din cântecele noastre și subjugă zilele de emfază ale dragonilor de umbre care cuceresc spațiul nepus la adăpost. Celulele spațiului încă acoperit al lumii se culcă pe rugăciunile noastre dezgolite, uitate sau aruncate pe neiertări de gheață. Să ne trezim din adâncirea în pierderea de sine, din lâncezeala zilei tridimensionale, să dezghețăm iertările să ținem în căușul palmei rugăciunile și, cu infinită grijă, să le dăm drumul să zboare libere spre cer. Suntem liberi să supunem elementele. Să lăsăm ziua să-și ardă lumânările, să lăsăm apa să-și lepede izvoarele, focul să-și dea ofranda stelelor, pământul să cuprindă cu dragoste în sânul lui obositele manifestări ale existenței cosmice și să desfacă totul în infinitezimale celule, ca la începutul Creației. Dar suntem liberi să supunem elementele, doar cu mantra iubirii, a unirii celulelor, identice dincolo de voalul tăcerii lumii. Unite să fie celulele de iarbă cu cele de apă, celulele de aer cu celulele de zbor celulele curcubeului cu celulele inimii, celulele luminii ce cele ale poeziei! Să lăsăm elementele să se întâmpine unul pe celălalt în timp ce noi, liberi, liberi și unici, cântăm mantra iubirii pure...