niciodată cântecul ploilor nu m-a impresionat ca acum urmărind cu câtă iubire spală pământul de gândurile noastre rătăcitoare apoi ostenit face câte o pauză ca mai apoi să se repete din nou la fel de molcom la fel de intens iar pământul pământul râde copilăros printre rafalele ploii care își scrie cântecul direct pe hainele mele leoarcă de ude mulate pe toate rotunjimile trupului îmi dau un aer puțin stingher.