Eu nu credeam că visurile cântă Atunci când văd că intri-n lumea lor, Nu-n mers ușor, ci-n pas șovăitor, Sub gândurile care te frământă. Și nu știam că te ridică-n zbor La dans cu îngeri care-ți înfierbântă Privirile ce-n aripi se-nveșmântă Și gânduri ce-ncolțesc în flori de dor. Mi se păreau, adesea, nefirești, Doar plăsmuiri din timpul în zadar Pe care-l pierzi când stelele apar Deasupra lumii-n care singur ești, Dar știu acum: e-o lume de tumult, O simfonie-n care vreau să fiu, Decât în lumea mea, cu mult mai viu, Să fiu așa cum îmi doream demult. Și cred acum, și nu mă mai frământ, Nici pasul nu-mi mai e șovăitor Atunci când mă înalț, plutind ușor, Prin lumea-n care sunt un vis și cânt.
sâmbătă, 31 mai 2025