Canţonetă napolitană

Când vântul se scoală
Turbat, şi răscoală
A mărilor val,
Pescarul s-opreşte,
La valuri priveşte
Şi cântă pe mal.

Ca dânsul de rele,
De viscole grele.
Departe să fim.
L-a mării talazuri,
L-a vieţii necazuri
Ca el să privim.

Junia ne-nvaţă
Să trecem în viaţa
Ca paserea-n zbor,
Cu fruntea-n lumină,
Cu inima plină
De dulce amor.

Deci fie pe mare
Furtună, turbare.
Şi-n viaţă amar,
Noi, veseli pe maluri,
Să râdem de valuri
Ca bietul pescar!